Te descos,
desfac firele din firele tale de păr,
fără rost te caut
prin pietre, prin apă.
mâini în pământ scotocesc
şi sapă şi suflă
şi nu eşti
nicăieri -

şi eu sunt
obosit în pământ
şi murdar şi urât şi...
pierdut şi nu pot să respir,
şi încerc, mă ridic
şi iar cad, şi adorm...

şi te văd

şi tu eşti
undeva,
peste tot, şi te-aud
un ecou, un ecou, un ecou
pretutindeni mă vărs şi mă scurg
undeva, unde eşti
unde sunt atât de alb
unde sunt.

unde te-am pierdut
când de fapt nu te-am avut niciodată,
de parc-ai fi fost vreodată a cuiva.